Am luat act şi….semnez pentru primire!

Am primit acasă, dar şi pe site-ul Primariei Repedea, „Raportul primarului către cetăţean” pentru perioada 2008-2011.
Mi se pare un act de normalitate să dai raportul către cei care te-au votat. Poate ar trebui exersat mai des. Adică anual, aşa cum se întâmplă în America, nu numai într-un an electoral.
O înşiruire de realizări, pe alocuri puţin exagerate! Aproape ca n-aş fi ştiut de ele daca nu aş fi citit „Raportul…”, care m-a iluminat!
Ce mi-a atras atenţia în mod deosebit este cererea de iertare pentru lucrurile ce nu s-au făcut la termen precum şi cele ce nu s-au făcut pe placul nostru, al repedenilor. Cererea de iertare este creştinească, iar iertarea obligatorie.
Ca atare, asta am să şi fac. Am să-l iert pe primarul meu, aşa cum mi-a cerut, pentru tot ce n-a făcut sau pentru tot ce nu ne-a plăcut şi, mai adaug de la mine, pentru tot ce a făcut şi noi…nu ştim!!
De asemenea, speranţa primarului meu că faptele domniei sale să fi fost mai multe decât au putut fi exprimate în „aceste cuvinte” din raport, trebuie să fiu de acord cu Domnia sa, şi că ele au fost şi că despre ele stim foarte puţin sau deloc. De exemplu, pierderea a câteva sute de hectare de padure despre care nu ştim cum s-a întâmplat şi nici nu ni s-a explicat.
Oricum şi pentru asta trebuie – iarăşi!!! – să iertăm, noi, toţi repedenii. Pentru că aşa-i creştineşte.
Şi, în final, pentru că astăzi primarul meu îşi aniversează ziua de naştere, mă înclin şi îi doresc sănătate, LA MULTI ANI şi la alte „Rapoarte…”!

PUNCT!… și de la capăt?…

Când spun ”punct” mă refer la faptul că încetez prin a mai investi, în mod necondiționat, încredere oricui, fie unui om sau unui proiect, dacă nu îmi asigur argumente suficiente pentru a o face, argumente de natură logică, bazate pe rezultate sau argumente morale…

În 2002-2004, am pornit la drum cu un grup de oameni, cu entuziasm și convingerea unei sachimbări de mentalitate și de acțiune care să aducă o altă imagine unei comunități care se blocase într-un proiect ce ținea de vremurile dinainte de 1989.

Vice-primarul de atunci, împreună cu noi câțiva(pe atunci formam echipa!), care  avusese curajul să-și asume acțiunea acelui proiect, atît într-o configurație politică dar și socială, am câștigat alegerile locale după care și generale, ceea ce a constituit suportul unor acțiuni și proiecte benefice pentru Repedea.Îmi amintesc cum gândeam și puneam pe hârtie programele și propunerile de dezvoltare…dar vremurile au trecut..

Încetul cu încetul, toți am învățat, ne-am sfătuit, ne-am sprijinit, am și făcut greșeli, dar printre altele s-au realizat lucruri care au schimbat imaginea de ansamblu.S-au modernizat: Scoala, Primăria, Dispensarul medical, s-au îndiguit în mare parte malurile râului Ruscova pentru prevenirea unor pagube produse de inundații, s-au înmulțit și întărit managerial firme locale de producție sau de comert etc…

De ce PUNCT?

Pentru că puterea corupe, chiar și la Repedea!…Pentru că echipa care a plecat la drum, atunci în 2002, nu mai este echipă!S-a destrămat spiritul ei…Pentru că generozitatea, atâta câtă mai este, este otova, egală și pentru săraci și necăjiți cît și pentru cei certați cu legea!…Pentru că consilierii au fost transformați în masă de manevră și vot!…Pentru că echipa a fost înlocuită  cu delatori și informatori!…Pentru că domeniul public a fost diminuat cu 40%!…Pentru că se minte, se ascunde adevărul și se fac lucruri care nu pot fi spuse acum și aici…Pentru că frica a luat locul respectului!…Pentru că scoala produce somaj de 80%!…Pentru că puțini oameni tineri, capabili, entuziasti, care vor să facă ceva, să scrie proiecte de pildă, nu sunt încurajați!…Pentru că încrederea s-a transformat în suspiciune!…Pentru că Primarul vrea să facă multe lucruri bune, și bine face că vrea, numai că vrea să le facă singur, pentru sine-ego-ul său, pentru imaginea sa, ceilalți nu mai contează.Și de la a nu mai conta și până să ți-i transformi în dusmani închipuiți, nu este decît un pas!Și pasul poate a și fost făcut! Mă întreb…Oare de ce toate aceste derapaje?…și mă duce gândul la celebra sintagmă a…”borcanului cu miere”.

Tata mi-a spus, odată, cînd eram mic:”să nu negi niciodată ceea ce nu cunosti!”.Este greu să mai suporți faptul că punctele tale de vedere sau ale oricui altcuiva sunt negate așa dintr-un instinct de autoapărare, fără să se facă nici cel mai mic efort de a le întelege, mai apoi de a le accepta, dacă este cazul…

Tot tata mi-a spus: ”să ai mare grijă ca atunci când vei fi pus în situația de a avea întotdeauna dreptate, să nu-ți pierzi caracterul”!Viața m-a adus într-o astfel de situație. În general funcțiile te pun într-o aemenea situație.Am avut grijă, aproape obsesiv, să nu pic în acest păcat!…Observ însă câte ravagii face acest păcat, până și la Repedea.Chiar la primărie, în administrație.El generează subiectivism, umilințe, teamă, suspiciuni, resentimente. Suspendă emulația, inițiativa, sentimentul răspunderii.

Iar boala asta are un nume pe care nu vreau să o definesc aici, acum. Ea ține de articulația personalității, de echilibrul ei, de stabilitatea ei…de caracter si bun simț!

De ce..ȘI DE LA CAPĂT?

Pentru că mai sper și mai cred.

Cred în tineri, în educație, în bunul simț, echilibru mental, în scoală, în biserica crestină în lăcașurile căreia ajung atât de rar, dar nu pentru a fi iertat pentru ca de-a doua zi să uit acest lucru!!

Și mai cred că după ce s-au făcut multe ziduri de sprijin, poduri, străzi pietruite sau asfaltate, pereți vopsiți și faiantați, conducte, pe viitor trebuie investit în educație, în profesori competenți, în copii educați, în părinți educați care să înteleagă nevoia de instrucție a propriilor copii.

Pentru ca să avem la noi, la Repedea, profesorii nostri, medicii noștri, farmacistii nostri, inginerii nostri, notarii nostri, avocații nostri, deputații nostri, senatorii nostri și pentru ca părinții să se bucure de copii lor că au reușit și pentru ca efortul lor, sacrificiul lor(nu de spagă pentru examene!!!), munca lor să nu fi fost în zadar.

De la capăt… și pentru că (NU) mai cred că ceea ce s-a început atunci, în 2002, mai poate fi refăcut.Că mai poate fi refăcută solidaritatea, încrederea și acțiunea comună!

Spun aceste lucruri ca simplu cetătean, plătitor consecvent de impozite, care nu a avut responsabilităţi publice, care nu a rezoluţionat acţiunile din administraţie, n-a semnat lucrări de recepţie, nici măcar în perioada cât am funcţionat ca și consilier local (2005-2008) când am avut destule atitudini critice pentru care poate nici nu mai sunt acolo.

Mai spun aceste lucruri pentru ca cei dispuşi să le audă…să le audă!

 

Crin ANTONESCU, motiune de cenzura din 16.03.2011

 

ADL-IK, a fi sau a nu fi!

Duminică, 4 iulie 2010, a avut loc Consiliul de administrație al Asociației pentru Dezvoltare Locală-Ivan Krevan. Analiza activității asociației, făcută cu această ocazie, a relevat anumite aspecte organizatorice absolut necesare pentru activarea demersului pentru eficientizarea acțiunii acesteia pe plan local și nu numai.

Partea ușor disimulată în cadrul asociației se manifestă prin anumite tensiuni și patimi(enervări) care dau sarea și piperul în bucatele asociației. La prima constatare orgoliile nu sunt de bun augur, mai încolo însă, se întâmplă o cristalizare și sedimentare a efortului general în asociație, un fenomen benefic.Se întâmplă că oamenilor le pasă de asociație, țin la asociație, o vor a lor și numai a lor.Precum în dragoste!!

În final, lucrurile s-au așezat temeinic, disparitățile s-au atenuat. Asociația, ca bun al nostru, al repedenilor(comuna Repedea, MM) și mai apoi al văii Ruscova, și-a repornit motoarele prin care, la maximă viteză(implicare!), și-a propus să devină, prin proiectele sale, un ”stup” de creație de proiecte, precum proiectul GAL-Munții Maramureșului sau ”Kreuleanka”, de cereri de finanțare pentru atragerea de fonduri structurale pe diverse programe operaționale și mai cu seama cele de dezvoltare regională, rurală, de mediu etc…

Precum în orice stup, există și o matcă, albine dar și…trântori. Cei care sunt membri acolo se identifică cu siguranță într-una din ipostazele de mai sus. Deși se pare că matca se vrea obosită și cam vrea să părăsească stupul, ceea ce contează până la urmă sunt tinerele…albinuțe.Trântori, ce să spun, au și ei un rol acolo…

Oricum, ADL-IK, a fost salvată.De fapt s-a salvat prin…atitudine și sinceritate!Și a mai făcut și pui!…O filială la Cluj Napoca, cu perspective de parteneriat cu mass-media clujeană și mediul universitar din capitala Ardealului.

NU!…tăierii pensiilor!

 

Sărbătoare cu artificii dar fără…narcise?

Am fost la evenimentul organizat, cu pricepere şi cu multe boxe bass, prea multe sunete infundate care obturau, evident, traditia slovelor frumoase ale zagranicinilor artisti, din Ucraina şi nu numai!
Politică destulă, chiar inutilă ca să nu spun ipocrită, cu promisiuni locale în pragul prăbuşirii tărişoarei chiar dacă alegerile-s doar peste doi ani.
S-a simtit local, national, traditional, s-a şi băut mai pe la margine de iarbă verde, oricum toate cu sabia lui BOC deasupra capetelor noastre, atâtea câte-or mai fi rămas neplecate de spaime şi telefoane ascultate.
Unii concetăţeni, mai curioşi din fire, se întrebau însă:…da ce-s ălea narcisele. Pentru că nu erau prin apropiere narcise, iar poiana narciselor fiind departe, chiar prea departe, în orice caz accesibilă doar pentru bike-ri, sărbătoarea s-a făcut cu fast, cu prelegeri, uneori stupid şi anticipat electorale, dar vai!… fără NARCISE!

O etnie dragă mie – ucrainenii!

Am intrat deunăzi pe blogul ucrainenilor parcurgând toate videoclipurile postate.
Am fost plăcut surprins de problematica specifică etniei ucrainene relevată de fiica satului, Maria Cinar-Jiga, o prezență agreabilă care trece prin sticla televizorului(TVR3, fiecare joi, ora 11,15) în casele noastre, cu farmec și inteligență.
Farmecul îi vine și din modul impecabil în care glăsuiește, folosind deosebit de bogata metaforică șevcenkiană.
Asta în contrast cu ceea ce se vorbește acolo, pe valea Ruscovei, un sincretism lingvistic de origine slavă cu influențe germanice, ungurești, românești și cine-o mai fi trecut prin zonă.
De fapt, modul de a se exprima al ucrainenilor în dialectul lor atât de special, dar și cel de a-și prezenta portul, obiceiurile și tradițiile, dovedesc încrâncenarea și hotărârea cu care au traversat vicisitudinile istoriei, ale ocupațiilor imperiale, păstrându-și, în mare parte, valorile specifice etniei lor.
Trebuie să spun că, prin grija unui grup de inițiativă format din Popovici Vasile(Vasilică), sufletul grupului, Maria Cinar-Jiga, Laver Maria, Ana Kurak-Maradia, Curac Mihai, dr.Cureleac Vasile și alții, au fost inițiate acțiuni lăudabile de reprezentare a valorilor, tradițiilor, obiceiurilor ucrainenne, prin organizarea de întâlniri și parteneriate cu comunitățile ucrainene din Ucraina(Zakarpatia), schimburi de experiențe culturale, colocvii, donații de cărți, vizitare se situri culturale etc..
În final, pentru a călătorii, a descoperi și cunoaște câte ceva din fascinanta lume a unei minorități naționale a ucrainenilor, dar fabuloasă ca valoare istorică, vă recomand cu plăcere să vizitați site-ul:http://ucraineni.blogspot.com
Felicitări tuturor celor care se implică în acest efort, stimulând emulația, interesul, curiozitatea și- de ce nu?- nevoia de cultură!

În sfârșit, o veste bună….

…dacă se va dovedi că inițiativa va fi continuată, iar ceea ce s-a demarat se va consolida prin reglementare la diverse niveluri.
Este vorba despre Constituirea Consiliului Științific Consultativ, organ de pe lângă Consiliul de Adminitrație al Regiei Nationale a Pădurilor-”ROMSILVA”. Din acest consiliu fac parte toți membri corpului silvic, angajați ai regiei, care au titlul de doctor în științe silvice. Această masură este de natură să declanșeze o emulație benefică într-un sistem care și-a diluat competențele profesionale, mai ales prin procedurile de promovare.
Mi se pare a fi, pe lângă un instrument managerial, și un mod de rezistență al corpului silvic în fața ”avalanșei” incompetenței și oportunismului în funcții de decizie, pe criterii politice, criterii în spatele cărora, de fapt, se ascund ”donațiile” scandaloase către decidenții politici sub forma de cotizații de partid.
Mi se pare o măsură salutară cu condiția ca factorii de decizie din cadrul Regiei Nationale a Pădurilor-”ROMSILVA”, in special directorul genaral, să intreprindă măsuri de consolidare a statutului membrilor consiliului nou constituit, măsuri aflate la îndemăna sa.
Sper să auzim numai de bine!

La mulți ani!…

Silvicultura…încotro?

Programul de guvernare nu aduce nicio schimbare de obiectiv referitor la silvicultura.Totul este preluat de la Sârbu, din programul vechi!
Confuziile create de trecerea de la agricultura la mediu nu fac altceva decât sa piarda domeniul din sfera de preocupari ale guvernantilor.
Îsi mai aduc aminte, guvernantii, de silvici, doar când vine Tatulici si ridica problema pe undeva, pe coclaurile oltenesti, la Realitatea TV.
Silvicii, slujitorii padurii, asteapta si ei iesirea din confuzie.Asteapta, de asemenea, validarea Legii 46/2008, codul silvic, prin reglementarea subsecventa a unor aspecte pe care codul silvic le permite si care ar fi de competenta: Parlamentului, Guvernului, autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura(NN:Ministerul Mediului si padurilor).Aici s-ar include normele tehice silvice, dar si juridice, adica cele care reglementeaza REGIMUL SILVIC. In prezent exista restante mari in domeniu.
De asemenea, se mai asteapta anumite reforme structurale si scoaterea domeniului silviculturii din proiectul centralizat si nereformat inca de pe vremea cealalta, sistemul fiind hipercentralizat, incapabil sa produca emulatie pe piata resurselor materiale si a fortei de munca. Aceasta incapacitate este cauzata de interese politice, sistemul fiind sursa sinecurilor pentru lipitorii de afise electorale si mai putin pentru adevaratele competente din domeniu.Daca exista exceptii, acestea doar întăresc regula.
Ce-i de făcut?…Poate aveţi sugestii! Să vedem.