Compromisurile care…compromit!

Alegerile locale din comuna Repedea,județul Maramureș, cele mai aprige din câte au fost, au scos la suprafață tot ce era mai mocirlos în subconștientul uman. Au scos la suprafață frustrările, nemulțumirile, dușmăniile, simpatiile, interesele de tot felul, mai ales pe acestea din urmă.
Mai dintotdeauna a fost așa. Numai că, acum, în iunie 2012, s-a întâmplat ceva ce nu s-a mai întâmplat(consemnat) în ultima suta de ani: un preot a fost huiduit!
Durerea cea mare este că până la momentul fatidic de la începutul lunii iunie- moment ocazionat de mitingul electoral al unei formațiuni politice, nici nu mai conteaza care, putea fi oricare – domnia sa, preotul, s-a bucurat de un real prestigiu, fiind perceput de întreaga comunitate ca un preot tânăr dar înțelept, promotor al ecumenismului în comunitatea confesională, iubitor de pace, înţelegere şi bună vieţuire între oameni.
Personal l-am preţuit şi Domnia Sa știe acest lucru.Și, pe bună dreptate, l-am preţuit în mod aproape necondiţionat!
Dar „mocirla” politică, seducătoare de altfel din diverse motive, obturează pe moment posibilitatea evaluării la rece a consecințelor unui demers practic, cum ar fi cel al implicării directe a bisericii în general sau a membrilor acesteia în lupta politică, cu consecințe evidente în planul autorității morale, atât de necesară când păstorești pe calea credinței niște oameni, inclusiv ființe pierdute.
A sprijini un competitor politic în detrimentul altora, atunci când se face de un slujitor al bisericii, poate genera falii în comunitatea confesională cu repercusiuni asupra întregii comunități.
Să fiu bine înțeles!Nu este nimic rău să sprijini un om mai ales în intențiile bune pe care le angajează, numai că lupta politică, în mizeria ei, este pavată cu promisiuni și intenții dintre cele mai bune din tot spectrul politic.
Cunosc un eminent preot(cu rang) al bisericii dintr-o comunitate vecină care, în sprijinul pentru primar, ține poate cea mai consistentă predică de duminică dimineața din tot ciclul electoral de patru ani, duminica din ziua alegerilor, glăsuind despre pace, înțelepciune, virtuți omenești și nevoia aprecierii lor în comunitate, fara a rosti nume, prenume sau sloganuri de susținere politică directă.Efectul este pacea socială și prestigiul liderilor comunității: preot, profesor, medic dar și alegerea celui mai apreciat si gospodar primar.
Nu doresc să-mi imaginez sentimentul uman al unui preot sau pastor la rostirea unei predici în biserică știind că aceasta, predica, se adresează în egală masură celor care te prețuiesc dar și celor care te-au huiduit. Sentimentul trebuie ca este deosebit de contradictoriu și confuz!!
In final:
Sentimentul meu de prețuire rămâne în contiuare!Dar regretul de a fi fost martorul celui mai neplăcut și nefericit, prin unicitate, moment din istoria cel puțin recentă a comunității noastre, va rămâne în continuare în spațiul comunității.Și nu este drept!

Anunțuri

Am luat act şi….semnez pentru primire!

Am primit acasă, dar şi pe site-ul Primariei Repedea, „Raportul primarului către cetăţean” pentru perioada 2008-2011.
Mi se pare un act de normalitate să dai raportul către cei care te-au votat. Poate ar trebui exersat mai des. Adică anual, aşa cum se întâmplă în America, nu numai într-un an electoral.
O înşiruire de realizări, pe alocuri puţin exagerate! Aproape ca n-aş fi ştiut de ele daca nu aş fi citit „Raportul…”, care m-a iluminat!
Ce mi-a atras atenţia în mod deosebit este cererea de iertare pentru lucrurile ce nu s-au făcut la termen precum şi cele ce nu s-au făcut pe placul nostru, al repedenilor. Cererea de iertare este creştinească, iar iertarea obligatorie.
Ca atare, asta am să şi fac. Am să-l iert pe primarul meu, aşa cum mi-a cerut, pentru tot ce n-a făcut sau pentru tot ce nu ne-a plăcut şi, mai adaug de la mine, pentru tot ce a făcut şi noi…nu ştim!!
De asemenea, speranţa primarului meu că faptele domniei sale să fi fost mai multe decât au putut fi exprimate în „aceste cuvinte” din raport, trebuie să fiu de acord cu Domnia sa, şi că ele au fost şi că despre ele stim foarte puţin sau deloc. De exemplu, pierderea a câteva sute de hectare de padure despre care nu ştim cum s-a întâmplat şi nici nu ni s-a explicat.
Oricum şi pentru asta trebuie – iarăşi!!! – să iertăm, noi, toţi repedenii. Pentru că aşa-i creştineşte.
Şi, în final, pentru că astăzi primarul meu îşi aniversează ziua de naştere, mă înclin şi îi doresc sănătate, LA MULTI ANI şi la alte „Rapoarte…”!

PUNCT!… și de la capăt?…

Când spun ”punct” mă refer la faptul că încetez prin a mai investi, în mod necondiționat, încredere oricui, fie unui om sau unui proiect, dacă nu îmi asigur argumente suficiente pentru a o face, argumente de natură logică, bazate pe rezultate sau argumente morale…

În 2002-2004, am pornit la drum cu un grup de oameni, cu entuziasm și convingerea unei sachimbări de mentalitate și de acțiune care să aducă o altă imagine unei comunități care se blocase într-un proiect ce ținea de vremurile dinainte de 1989.

Vice-primarul de atunci, împreună cu noi câțiva(pe atunci formam echipa!), care  avusese curajul să-și asume acțiunea acelui proiect, atît într-o configurație politică dar și socială, am câștigat alegerile locale după care și generale, ceea ce a constituit suportul unor acțiuni și proiecte benefice pentru Repedea.Îmi amintesc cum gândeam și puneam pe hârtie programele și propunerile de dezvoltare…dar vremurile au trecut..

Încetul cu încetul, toți am învățat, ne-am sfătuit, ne-am sprijinit, am și făcut greșeli, dar printre altele s-au realizat lucruri care au schimbat imaginea de ansamblu.S-au modernizat: Scoala, Primăria, Dispensarul medical, s-au îndiguit în mare parte malurile râului Ruscova pentru prevenirea unor pagube produse de inundații, s-au înmulțit și întărit managerial firme locale de producție sau de comert etc…

De ce PUNCT?

Pentru că puterea corupe, chiar și la Repedea!…Pentru că echipa care a plecat la drum, atunci în 2002, nu mai este echipă!S-a destrămat spiritul ei…Pentru că generozitatea, atâta câtă mai este, este otova, egală și pentru săraci și necăjiți cît și pentru cei certați cu legea!…Pentru că consilierii au fost transformați în masă de manevră și vot!…Pentru că echipa a fost înlocuită  cu delatori și informatori!…Pentru că domeniul public a fost diminuat cu 40%!…Pentru că se minte, se ascunde adevărul și se fac lucruri care nu pot fi spuse acum și aici…Pentru că frica a luat locul respectului!…Pentru că scoala produce somaj de 80%!…Pentru că puțini oameni tineri, capabili, entuziasti, care vor să facă ceva, să scrie proiecte de pildă, nu sunt încurajați!…Pentru că încrederea s-a transformat în suspiciune!…Pentru că Primarul vrea să facă multe lucruri bune, și bine face că vrea, numai că vrea să le facă singur, pentru sine-ego-ul său, pentru imaginea sa, ceilalți nu mai contează.Și de la a nu mai conta și până să ți-i transformi în dusmani închipuiți, nu este decît un pas!Și pasul poate a și fost făcut! Mă întreb…Oare de ce toate aceste derapaje?…și mă duce gândul la celebra sintagmă a…”borcanului cu miere”.

Tata mi-a spus, odată, cînd eram mic:”să nu negi niciodată ceea ce nu cunosti!”.Este greu să mai suporți faptul că punctele tale de vedere sau ale oricui altcuiva sunt negate așa dintr-un instinct de autoapărare, fără să se facă nici cel mai mic efort de a le întelege, mai apoi de a le accepta, dacă este cazul…

Tot tata mi-a spus: ”să ai mare grijă ca atunci când vei fi pus în situația de a avea întotdeauna dreptate, să nu-ți pierzi caracterul”!Viața m-a adus într-o astfel de situație. În general funcțiile te pun într-o aemenea situație.Am avut grijă, aproape obsesiv, să nu pic în acest păcat!…Observ însă câte ravagii face acest păcat, până și la Repedea.Chiar la primărie, în administrație.El generează subiectivism, umilințe, teamă, suspiciuni, resentimente. Suspendă emulația, inițiativa, sentimentul răspunderii.

Iar boala asta are un nume pe care nu vreau să o definesc aici, acum. Ea ține de articulația personalității, de echilibrul ei, de stabilitatea ei…de caracter si bun simț!

De ce..ȘI DE LA CAPĂT?

Pentru că mai sper și mai cred.

Cred în tineri, în educație, în bunul simț, echilibru mental, în scoală, în biserica crestină în lăcașurile căreia ajung atât de rar, dar nu pentru a fi iertat pentru ca de-a doua zi să uit acest lucru!!

Și mai cred că după ce s-au făcut multe ziduri de sprijin, poduri, străzi pietruite sau asfaltate, pereți vopsiți și faiantați, conducte, pe viitor trebuie investit în educație, în profesori competenți, în copii educați, în părinți educați care să înteleagă nevoia de instrucție a propriilor copii.

Pentru ca să avem la noi, la Repedea, profesorii nostri, medicii noștri, farmacistii nostri, inginerii nostri, notarii nostri, avocații nostri, deputații nostri, senatorii nostri și pentru ca părinții să se bucure de copii lor că au reușit și pentru ca efortul lor, sacrificiul lor(nu de spagă pentru examene!!!), munca lor să nu fi fost în zadar.

De la capăt… și pentru că (NU) mai cred că ceea ce s-a început atunci, în 2002, mai poate fi refăcut.Că mai poate fi refăcută solidaritatea, încrederea și acțiunea comună!

Spun aceste lucruri ca simplu cetătean, plătitor consecvent de impozite, care nu a avut responsabilităţi publice, care nu a rezoluţionat acţiunile din administraţie, n-a semnat lucrări de recepţie, nici măcar în perioada cât am funcţionat ca și consilier local (2005-2008) când am avut destule atitudini critice pentru care poate nici nu mai sunt acolo.

Mai spun aceste lucruri pentru ca cei dispuşi să le audă…să le audă!

 

ADL-IK, a fi sau a nu fi!

Duminică, 4 iulie 2010, a avut loc Consiliul de administrație al Asociației pentru Dezvoltare Locală-Ivan Krevan. Analiza activității asociației, făcută cu această ocazie, a relevat anumite aspecte organizatorice absolut necesare pentru activarea demersului pentru eficientizarea acțiunii acesteia pe plan local și nu numai.

Partea ușor disimulată în cadrul asociației se manifestă prin anumite tensiuni și patimi(enervări) care dau sarea și piperul în bucatele asociației. La prima constatare orgoliile nu sunt de bun augur, mai încolo însă, se întâmplă o cristalizare și sedimentare a efortului general în asociație, un fenomen benefic.Se întâmplă că oamenilor le pasă de asociație, țin la asociație, o vor a lor și numai a lor.Precum în dragoste!!

În final, lucrurile s-au așezat temeinic, disparitățile s-au atenuat. Asociația, ca bun al nostru, al repedenilor(comuna Repedea, MM) și mai apoi al văii Ruscova, și-a repornit motoarele prin care, la maximă viteză(implicare!), și-a propus să devină, prin proiectele sale, un ”stup” de creație de proiecte, precum proiectul GAL-Munții Maramureșului sau ”Kreuleanka”, de cereri de finanțare pentru atragerea de fonduri structurale pe diverse programe operaționale și mai cu seama cele de dezvoltare regională, rurală, de mediu etc…

Precum în orice stup, există și o matcă, albine dar și…trântori. Cei care sunt membri acolo se identifică cu siguranță într-una din ipostazele de mai sus. Deși se pare că matca se vrea obosită și cam vrea să părăsească stupul, ceea ce contează până la urmă sunt tinerele…albinuțe.Trântori, ce să spun, au și ei un rol acolo…

Oricum, ADL-IK, a fost salvată.De fapt s-a salvat prin…atitudine și sinceritate!Și a mai făcut și pui!…O filială la Cluj Napoca, cu perspective de parteneriat cu mass-media clujeană și mediul universitar din capitala Ardealului.

Sărbătoare cu artificii dar fără…narcise?

Am fost la evenimentul organizat, cu pricepere şi cu multe boxe bass, prea multe sunete infundate care obturau, evident, traditia slovelor frumoase ale zagranicinilor artisti, din Ucraina şi nu numai!
Politică destulă, chiar inutilă ca să nu spun ipocrită, cu promisiuni locale în pragul prăbuşirii tărişoarei chiar dacă alegerile-s doar peste doi ani.
S-a simtit local, national, traditional, s-a şi băut mai pe la margine de iarbă verde, oricum toate cu sabia lui BOC deasupra capetelor noastre, atâtea câte-or mai fi rămas neplecate de spaime şi telefoane ascultate.
Unii concetăţeni, mai curioşi din fire, se întrebau însă:…da ce-s ălea narcisele. Pentru că nu erau prin apropiere narcise, iar poiana narciselor fiind departe, chiar prea departe, în orice caz accesibilă doar pentru bike-ri, sărbătoarea s-a făcut cu fast, cu prelegeri, uneori stupid şi anticipat electorale, dar vai!… fără NARCISE!